Teatrul azi

blog -de sustinere și promovare- al revistei teatrul azi

Archive for the ‘·Interviu Miruna Runcan’ Category

Despre teatru, cu Miruna Runcan

Posted by teatrul azi pe 14/01/2010

Depre teatru, cu Miruna Runcan

Selecție din interviul realizat de Laurențiu Blaga pentru cultura.inmures.ro, 4 ianuarie 2010
__________________________________________________________________________

MIRUNA RUNCAN: ”Să serveşti spectatorul, nu echipa de creatori. Să faci spectatorul să vadă ce-ai văzut tu. Să faci spectatorul să înţeleagă ceea ce-i spui, oricît de disconfortant ar fi asta. Să nu scrii decît atunci cînd ai ceva de spus, adică atunci cînd ai o opinie formată. Să acţionezi ca martor, nu ca memorialist, altfel spus: cronica nu e despre tine, e despre spectacolul de teatru.” 

 
Miruna Runcan s-a născut la data de 29 octombrie 1954 în Bucureşti. Important critic de teatru, Miruna Runcan este  profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii Babes-Bolyai din Cluj. Printre cărţile sale se numără: „Cinci divane ad-hoc”, „A patra putere – legislaţie şi etică pentru jurnalişti”, „Teatrealizarea şi reteatralizarea în România (1920 – 1960). A publicat sute de articole de analiză şi cercetare în domeniul teatrului fiind una dinstre cele mai importante voci din acest domeniu.

 

Cred în politici culturale

 Instituţiile de spectacol plătite din bani publici ar trebui să promoveze dramaturgia naţională, atât pe cea clasică cît şi pe cea contemporană.  Şi aici nu mă pot împiedica să subliniez că, pentru mine, „clasic” se întinde pînă la 1989, cuprinzând inclusiv piesa bună scrisă în comunism, care a fost pe nedrept ştearsă cu buretele din patrimoniul reprezentabil. […] E inadmisibil faptul că trec stagiuni întregi şi Naţionalele nu produc un singur text de teatru contemporan românesc. E inadmisibil că atîtea piese bune au rămas, douăzeci de ani, în cărţi, şi asta a îndepărtat autori de toată isprava de scenă […]. Cristian Buricea avea o vorbă cam dură… „Nu trebuie să scrie în Biblie că n-ai voie să faci pipi pe gard!” Atfel spus, nu cred în îngrădirea pe cale legală a libertăţii de iniţiativă. Cred în schimb în… politici culturale. Nu cred că trebuie să obligi, franţuzeşte, instituţia teatrală, să facă 30% producţie bazată pe text românesc, ca televiziunile „europene”. N-ai să obţii decît aiureli şi ipocrite tehnici de fraudare. La care românul e mare meşter. Cred, în schimb, că poţi modifica legislaţia, inclusiv printr-o reformă internă, a Ministerului Culturii (ordine ministeriale, hotărâri de guvern etc.) pentru stimularea creaţiei originale în dramaturgie. Îndemnând toate instituţiile publice de spectacol să construiască programe de comisionare, concursuri de dramaturgie premiate cu montare, festivaluri de dramaturgie tânără etc. Şi condiţionând, de exemplu, contactele de management ale directorilor de teatre plătiţi de la buget, de prezentarea şi punerea în scenă a unor proiecte în acest sens. Ori oferind avantaje bugetare direcţionate în această direcţie strictă.  […]
 Criza e, în materie de teatru românesc, cea mai comodă şi mai de aşteptat scuză. De douăzeci de ani nu s-a produs nici o reformă radicală, fiindcă nimeni nu şi-a asumat vreo construcţie solidă de politică culturală. Putem linştit să pierdem încă un deceniu cu acelaşi refren: „Nu sunt bani, ce mai vreţi?” […] Sincer, eu aş opera aici, în sfârşit, o tăiere în carne vie, reorientînd fondurile de la rădăcină, către programe şi producţii orientate punctual, către publicuri diferenţiate pe interese, gusturi, vârste şi tipuri de socializare. 

 

Nu cred că e nevoie de o şcoală de critică de teatru

 Nu cred că e nevoie de o şcoală de critică de teatru. Cred că e nevoie (majoră) de o şcoală de jurnalism cultural, cuprinzînd literatura de orice fel, inclusiv ştiinţifică, artele spectacolului, artele plastice, muzica…. Criticul de teatru s-ar putea specializa, după propriile puteri şi înclinaţii, abia plecând de aici. Fiindcă eu cred că în ziua de azi un critic de teatru care nu citeşte cărţi care nu sunt teatru (roman, poezie, eseu, filozofie), care nu vede filme la zi, care nu vede dans, care nu merge la expoziţii sau performance, care nu se mişcă cu relativă uşurinţă prin spaţiul muzical, care nu ştie nimic despre piaţa jocului pe computer e definitiv handicapat. Cititorul lui de douăzeci de ani e mai bine pregătit punctual, pe domeniie lui de interes, decât cronicarul.
Nu e vorba despre a face totul după ureche, dimpotrivă. Ci despre a acoperi, la nivelul de bază, câmpul cutural, şi a-ţi specializa scriitura în funcţie de competenţe de adâncime, în timp şi prin jocul echilibrat al practicii nemijlocite cu pregătirea teoretică.
De-asta am înfiinţat, acum  şapte ani, Man.In.Fest , nu numai din dorinţa de a construi o platformă de dezbatere pentru dramaturgia şi spectacologia tinere. Dar, fireşte, e un efort de durată, şi el necesită o construcţie educaţională complexă, al cărui cadru abia începe să fie schiţat în România. Discursul de analiză şi evaluare critică a câmpului cutural trebuie să-şi recucerească prestanţa şi autoritatea, iar pentru asta el trebuie să devină credibil şi interconectat pe domenii ale creaţiei. Fiindcă şi publicurile sunt interconectate. Restul e scandal şi publicitate.

_______________________________________

Anunțuri

Posted in - Revista presei/pagina de teatru, ·Interviu Miruna Runcan | Etichetat: , , , , , , | Comentarii închise la Despre teatru, cu Miruna Runcan